Bazinul Lapus
1. Date generale geografice si geomorfologice
Depresiunea Lapusului este situata pe cursul superior si mijlociu al raului Lapus. La nord si nord-est este marginita de Muntii Tibles si Muntii Lapusului, la sud de Culmea Breaza, la vest de Masivul Preluca, Dealul Pietris si Muntele Satra iar la est de Dealurile Splaiului. Are aspectul unui patrulater, avand o orgine tectono-eroziva. Ea este rezultatul eroziune selective a vailor care alcatuiesc bazinul superior al Lapusului: Dobric, Libotin, Lapus, Suciu si Rohia, care conflueaza in perimetrul orasului Targu-Lapuş. Influenta tectonicii este bine exprimata, depresiunea fiind clar delimitata in lungul unor linii tectonice fata de regiunile nordice, sudiece si vestice.
Relieful prezinta doua trepte principale: o treapta inalta marginala cu altitudini de 500-550 m si o treapta joasa centrala cu altitudini de 300-400 m. In cadrul zonei marginale inante sunt incluse:
– Dealurile Dobricului – (450-500 m altitudine) in parea nord-vest, care se prelungesc de sub Muntele Satra. Se prezinta ca niste culmi prelungi sectionate de aflenti de pe dreapta ai Dobricului.
– Dealurile Libotinului – situate in partea central-nordica, intre raurile Dobric si Lapus, avand altitudini in jur de 500 m. Au un character inerfluvial, avand o forma arcuita datorita faptului ca insotesc coturile formate de raurile Dobric, Libotin si Lapus.
Dealurile Muncelului – (638 m in Varful Muncelu) sunt delimitate clar de vai largi si adanci, fiind situate intre raurile Lapus si Suci, in est.
– Dealurile Muscelelor (Platforma Muscelelor) – intre raurile Suciu si Rohia, in sud-est, cu altitudini de 500-550 m, au aspectul unei suprafete de eroziune, culmile fiind prelungi si paralele.
Zona centrala a depresiunii se caracterizeaza prin prezenta unei largi culoare de vale (orientate in general est-vest) insotite de terase. Cele mai representative sunt culoarele Lapusului (intre Lapus si Damacuseni), Suciului si Libotinului care converg in zona satelor Rogoz-Damacuseni formand un larg ses alluvial apoi Lapus (intre Damacuseni si Razoare), Rohia si Dobric (orintat nord-sud) care converg in aval de Targu-Lapus. Alte culoare de dimensiuni mai mici sunt: Grosi pe raul Suciu in amonte de satul Suciu de Sus, Luncii pe raul Lapus in amonte de comuna Lapus (orientate nord-sud) si Vai Mari intre Coroieni si Razoare (orientate sud-nord). Dintre terase (in numar de sase) cel mai bine exprimate in relief sunt terasele II (de 30-35 m) si III (de 50-55 m). In lungul culoarelor de vale sunt concentrate majoritatea asezarilor din Tara Lapusului.
Zona montana constitue un lant compact, ridicat in medie cu 1000 m fata de zona depresionara a Lapusului situata spre sud. Trecerea dela muntii propriu-zisi (Tibles si Lapus) la zona depresionara se face printr-o zona de muncei denumiti local „obcine”.
Muntii Tibles – compartimentul cel mai inalt al zonei vestice din grupa nordica a Carpatilor Orientali are o suprafata de 400 km2 fiind situate intre raurile Suciu si Botiza in vest, raul Salauta si pasul Setref (817 m) in est si Depresiunea Maramuresului in nord.
Tarii Lapusului ii corespund numai versantii sud-vestici de sub varfurile Hudin-Stregior-Tomnatec-Arcer. Muntii Tibles sunt formati din roci sedimentare palogene cutate (flis) care au fost strapunse de corpuri magnetice. Aceste corpuri (cupole, stokuri, coloane) formate din andezit au fost scoase la zi prin eroziunea sedimentului, separandu-se trei unitati subvulcanice: Hudin in nord-vest, Hudies-Tomnatec-Stregior in partea central si Tomnatec-Tibles-Magura Neagra in sud-est. Masivele subvulcanice formeaza creasta principala (orientata nord vest-sud est) care este alcatuite din varfurile Hudin (1611 m), Hudies (1479 m), Stregior (1472 m), Tomnatec (1483 m), Arcer (1830 m), Tibles (1839 m), Bran (1840 m), Ousorul (1489 m), Taul (1461 m), Fata Scarusului (1326 m). La sud si nord de masivele subvulcanice se gasesc muntii dezvoltati pe roci sedimentare care formeaza doua trepte una la 900-1000 m si alta la 750-800 m, ultima avand o dezvoltare mai mare in sud. In partea nordica sunt situati Muntii Stefanitei (1181 m-Vf. Stefanitei) si Muntii Carligaturii (1263 m-Vf. Carligaturii).
Muntii dinspre sud se numesc ,,obcine”, in cadrul lor deosebindu-se: Obicinele Hudinului (859 m-Obcina Frasinului) intre paraurile Suciu si Bradului si Obcinele Tiblesului (981 m-Vf. Buzei) intre paraurile Suciu si Bradul si Salauta. Pe versantii abrupti ai masivului central Arcer-Tibles-Bran care se delimiteaza prin delimitari de 400 m spre nord, vest si sud si de 800-1000 m spre est, sub influenta proceselor periglaciare se dezvolta grohotisurile si solifluxiuni. In bazinele de receptie ale vailor torentiale de pe versantul Nordic s-a format o palnie nivala de dimensiuni mari. Vizibili de la mare distanta Muntii Tibles reprezinta un adevarat strajer al Tarii Lapusului.
Muntii Lapusului – numiti local al Varatecului sunt situati intre vaile Cavnic in vest si Botiza si Suci in est. In numeroase lucrari geografice, precum si pe o serie de harti Muntii Lapusului sunt integrati Muntilor Tibles, ceea ce este o inexactitate deoarece spre deosebire de Muntii Tibles, in care nu au existat decat fenomene magmatice (subvulcanice), in Muntii Lapusului s-au manifestat si eruptii cu curgeri de lave. Totodata Muntii Lapusului sunt mai josi (1358 m-Vf. Varatec), fiind nivelati de suprafetele Magurilor la 1100-1300 m, curbata spre Drepresiunea Maramuresului, din care se desprind culmi mai joase (in jur de 1000 m), prelungi spre Depresiunea Lapusului.
Partea centrala este formata din varfurile Neteda-1322 m in vest, Varatec-1358 m, Secului-1311 m, Runcasului-1167 m si Magura Porcului-1221 m in est. Un caracter aparte il prezinta Masivul Satra (1041 m) numit local „Satra lui Pintea” care este izolat spre sud-vest. Aceasta are o origine vulcanica, avand forma unui con nivelat la partea superioara si inconjurat de un larg piedmont. La contactul cu Depresiunea Lapusului se gasesc micile depresiuni Strambu Baiut, Baiut si Poiana Botizii.
2. Unitatile de relief
Zona de studiu, bazinul hidrografic al Lapusului, are in componenta variate unitati de relief, de la masive montane vulcanice cum ar fi muntii Ignis, Gutai, Lapusului, la depresiuni, Depresiunea Baia Mare unde se afla si orasul Baia Mare, Depresiunea Lapusului si alte 6 depresiuni tip golf care strapung masivele vulcanice. Tot acest areal cuprinde si parti din Dealul Barsaului, Podisul Boiului, Culmea Breze si o mica parte din Muscelele Nasaudului.
3. Harta geomorfologica
Din punct de vedere geomorfologic relieful a cunoscut o ampla dezvoltare, in partea de NE si E predomina masivele muntoase ce ajung pana la 1900 m prin aparate vulcanice neogene: conuri si cratere. In mare parte zona este acoperita de munti dezvoltati pe flis si structuri subvulcanice neogene evidentiate selectiv la E si munti cu resturi de suprafete netezite dominate de neck-uri si dyk-uri la N. Masivele muntoase sunt strapunse in N de depresiuni formate prin eroziune diferentiala cu aspect deluros, iar la E de luncile afluentilor raului Lapus ce isi au izvoarele la altitudini mari.
Majoritatea formelor joase de relief strabatude de cursurile de apa sunt depresiuni de eroziune diferentiala cu aspect deluros. Tot aici gasim si terase, depresiuni de ses proluvio-aluviale. O prezenta importanta este data de muntii insulari, in cea mai mare parte scosi de sub formatiuni tertiere (Masivul Preluca), strapunsi de raul Berinta.
In sudul bazinului apare o zona de podis intre 500 si 700 m altitudine, fragmentat in masive deluroase, cu dezvoltare mare a formelor structural
4. Harta pantelor
Geodeclivitatea reliefului reprezinta un important indicator morfometric, utilizat frecvent in caracterizarea complexa a reliefului. Inclinarea reliefului conditioneaza, alaturi de factorii geologici (petrografie sii structura), climatici, hidrologici, biopedogeografici sii antropici, geneza, dinamica, intensitatea si tipul proceselor denudative. Panta reprezinta expresia geometrica in relief a atractiei gravitationale, aceasta fiind factorul declansiator a diferitelor procese geomorfologice. Notiunea de panta este proprie inclinarii vailor (utilizata atat in hidrogeografie si hidrotehnica, cat si in alte discipline care utilizeaza cercetarile geomorfologice pentru diverse lucrari de amenajare a teritoriului). In cadrul analizei geomorfologice a unei regiuni trebuie abordate nu numai profilele longitudinale ale retelei hidrografice, ci si toate celelalte suprafete cu diferite inclinari create de un ansamblu de procese geomorfologice (lunci, terase, versanti, suprafete de nivelare etc.).
In bazinul Lapusului valorile mari ale pantelor intre 26% si 57% sunt date de versantii din masivele montane, acest fapt face ca scurgerea afluentilor sa se desfasoare de la E la V cu o viteza a apei si o putere de eroziune destul de mare ce ajuta la formarea depresiunilor de ses.Valorile medii cuprinse intre 5% si 26% se regasesc in depresiuni, dealuri si culmi, iar cele mai mici valori se inregistreaza in luncile raurilor.
4.1. Repartitia pantelor: grafic pe clasele de panta
Graficul claselor de panta indica doua valori maxime cuprinse intre 5-11% si 11-18 % ce ocupa impreuna peste 10 km patrati. Aceste valori corespund zonelor deluroase si depresiunilor, cele mai insemnate forme de relief din bazinul Lapusului.
Valorii minime si cele maxime se situeaza pe pozitii secunde in cadrul graficului, valorile de pana in 5 % reprezentand luncile si relieful fluviatil din cadrul retelelor hidrografice, iar valorile cuprinse intre 26-57% sunt atribuite versantilor si culmilor montane, forme de relief cu o acoperire spatiala redusa in cadrul zonei analizate.
5. Harta energiei de relief
Densitatea fragmentarii orizontale a reliefului (Grigore, 1979, Ungureanu, 1989) sau densitatea de drenaj (drainage density) reprezinta raportarea lungimii retelei hidrografice/ de drenaj pe unitatea de suprafata (in general km²), exprimand gradul de fragmentare pe orizontala a reliefului. Energia de relief are semnificatie atat in geomorfologia dinamica, cat si in cea tectonica sau structurala.
In geomorfologia dinamica se poate relationa cu intensitatea proceselor geomorfologice actual. Cele mai insemnate valori ale energiei de relief se regasesc in cadrul zonelor de munte si de podis din cadrul Bazinului Lapusului, acestea fiind intes fragementate de catre reteau hidrografica densa. In cadrul zonelor joase, fragmentarea este relative redusa datorita directiei de scurgere bine definite si a energie de relief reduse, procese de eroziune fiind minime in defavoarea celor de acumulare, asa cum este cazul zonelor inalte.
5.1. Repartitia energiei de relief: grafic pe clasele de energie
Graficul repartitiei pe clase de energie de relief evidentiaza framentarea reliefului in cadrul Bazinului Lapusului astfel: valoarea ce mai insemnata 332-514 m/kmp este atribuita zonei deluroase si de podis, zona divizata intens de reteau hidrografica si de confluentele raurilor din bazinul lapusului. Aceasta clasa are cea mai atinge valoare maxima a distributie spatiale. Valorile sunt strans legate de zonele de relif strabatute de reteau hidrografica, astfel incat in zonele cu altitudine maxime (ex: Muntii Tibles, Lapus) fragmentarea este redusa desi energia de relief atinge valoarea maxima de 1831 m/km2.
6. Harta formelor de relief pe 6 clase
Harta formelor de relief din Bazinul Lapus, realizata pe 6 clase (creasta, panta superioara, panta medie, panta joasa-inferioara, vale) imparte arealul in functie de acoperirea spatiala a fiecarei forme de relief. A rezultat o acoperire insemnata in cadrul zonei a interfluviilor plate (flat slope) si a pantlelor medii intanlite in cadrul zonelor deluroase. Vaile sunt bine conturate si pe pot observa cu usurinta urmarind reteau hidrografica, iar crestele reprezentate pe harta prin culoare rosie, corespund zonele inalte din Bazinul Lapusului.
7. Harta formelor de relief pe 10 clase
Harta formelor de relief din Bazinul Lapusului realizata pe 10 clase, scoate in evidenta si celelate forme de relief care se contureaza in zona studiata, comparativ cu harta precedenta realizata numai pe 6 clase. In acest caz putem observa aparitia valilor inguste (canyons, deeply incised streams) caracteristice zonelor de munte. De asemenea se poate observa si imbinarea dintre crestele montane (mountain tops, high ridges) si culoarele de scurgere (, vaile superficiale ,midslope drainages) care impreuna contureaza reteau hidrografica. O parte insemnata din areal este cuprinsa de catre campii si ‘pantele deschise’ corespunzatoare luncilor si teraselor principalelelor rauri.
8. Profile
8.1. Profil longitudinal pe raul Lapus
Orice profil longitudinal al unui rau tinde sa evolueze spre o stare de echilbru numit proflul ‘grade’. Profilul de echilibru reprezinta o linie aproximativ fara asperitatii ce prezinta o concavitate spre amonte. Aceasta linie este o functie simpla intre lungimea raului si inaltimea reliefului, fapt care s-a constituit intr-un element incurajator pentru incercarea de modelare matematica a formei profilului. S-a constatatca modelele, logaritmic si de putere, ajusteaza intr-un grad inalt curba profilului longitudinal.Modelul logaritmic da cea mai buna aproximatie pentru profilele cu o rata mai mare a transportului de deibit tarat si cu descrestere a dimensiunii materialului de albie.
In cazul profilului longitudinal al raului Lapus, modelul matematic propus ajusteaza satisfacator forma profilului real, dar modelul logaritmic indeplineste cele mai inalte exigente din punct de vedere statistic.
Foarte aproape de curba reala se gaseste si modelul exponential cu un coeficient de corelatie de peste 0.920 iar coeficientul de determinare 94%.
Modelul functiei de putere nu se regaseste aproape de curba reala in cazul raului analizat, insa se apropie cel mai mult de curba profilului grade, fapt care ne ajuta sa elaboram o prognoza asupra evolutiei viitoare a profilului in sensul ca profilul longitudinal al raului Lapus evidentiaza faptul ca in timpul ”grade” procesele erozionale vr fi dominate net de cele acumulative.
8.2. Profile transversal in bazinul Lapus
8.2.1 Profil transversal NV-SE in bazinul Lapus
Profilul Transversal NV-SE din Bazinul Lapusului porneste din Depresiunea Baia Mare de la altitudinea de aproximativ 150 m si traverseaza depresiunea Copalnicului si depresiunea Lapusului, ajungand pana la altitudinea de 1500 m in Muntii Tiblesului. Profilul traverseaza zone cu depozite fluviatile si glaciare in zona Baia Mare apoi formatiuni din miocen in zona Copalnic si oligogen-miocen inferior in zona muntilor Tibles-Lapus.
In punctul maxim altitudinal rocile sunt de natura vulcanica-vulcanite neogene si cuaternare, precum riolitele.
8.2.3 Profil transversal N-S in bazinul Lapus
Profilul transversal N-S din Bazinul Lapusului porneste din Masivul Ignis si traveseaza localitatea Baia Sprie, Depresiunea Copalnic, Muntii Preluca si Depresiunea Targu Lapsus ajungad pana in Culmea Brezei.
Altitudinile intre care se desfasoara acest profil sunt 500 m in jurul depresiunilor si 1250 m in masivul Ignis. Profilul traverseaza depozite din pleocen , eocen si pleistocen in zona montanta dar si depozite fluvitile cuaternare in zona depresiunilor. De asemenea profilul intersecteaza si raul Lapus, principalul rau colector al bazinului cu acelasi nume.
